Tags

,

Chestia buna la alergare e ca fac curat la mansarda-mi plina de praf. E un punct dincolo de care nu mai am ganduri. Si pana acolo, cand reusesc sa rationez, o fac mai nou cu ceva simt de raspundere. Pentru ca-s obligata sa ma uit pe unde alerg si, de preferat, sa nu ma impiedic si sa cad in nas, gandurile urmeaza acelasi tipar. Drept e ca uneori sunt prea obosita sa imi pese whateva’ the fuck happens. 😀

(Note to self and later edit: De ce naiba nu m-am apucat eu sa alerg like acum 3-4 ani, cand simteam ca imi explodeaza tartacutza si ca vreau sa lovesc pe cineva cu contondente, de ce, de ce, nu stiu…)

Revenind, e al dracu’ de greu sa vezi lucrurile corect, o spun cu mana pe Biblie (LOL, like that would happen soon), si sa hotarasti ca gata, in puii mei, gata.

Gata cu chimia din capul meu. Gata cu inchipuielile. The real shit about chemistry este, dupa cum am redescoperit, ca uitasem, “all the right moves, all the right words, in all the right places, no effort, naturally”. Chimia e amazing (like “who the fuck are you?!” amazing), dar nu e unde credeam eu. Nu, nu.

Sa repetam: no effort, naturally. Gata. 🙂 🙂 🙂

***

Si pentru ca textul asta, scris acum cateva saptamani, ramane valabil, meritam si o melodie. Eu si chimia, vreau sa zic. And my friends, for their “little” big help.

 

Advertisements