Tags

,

În unele zile mă izbesc dacă orangenu-s atentă. În altele, pur și simplu zac în minte și atât. Nepotriviri le zice. Și nimeni nu le scapă. Not even me. Although avoidance is key. 😛

Nepotriviri… De caracter. Când fiecare se uită la alt „film”. Niciodată la același, împreună. Unii așteaptă și genericul până se prind că trebuie să iasă din sala de cinema.

De spațiu. Când e un ecran la mijloc, egal cu mii (și mii) de kilometri depărtare, între granițele aceluiași oraș. Străini. Și nu-i nimeni dispus să schimbe asta.

De timp. Când totul în viață e o chestiune de timing. (Fuck timing, by the way.)

De fructe. Când vrei să crezi că jumătățile de lămâie sunt suficiente, deși știi bine unde ți-e cealaltă jumătate de portocală. În care oricum nu crezi.

De voce. Când unul urlă mai tare decât suportă urechea celuilalt. Sau când unul nu vorbește deloc, deși ar avea loc să o facă.

De cărți. Când bibliotecile diferă atât de mult încât nu-i poți da o carte ca să priceapă ce simți.

De luptă. Când unul nu mai poate să tragă de celălalt, deloc, deloc.

De vedere. Când vederea unuia e blurry, a celuilalt clară ca un cristal și nu în sensul bun.

De loc. Când ți-e evident că vrei să pleci, știi și unde, dar aștepți să te hotărască cineva.

De educație. Când e mai plauzibilă dragostea cu de-a sila decât educația cu de-a sila.

De project management. Când project managementul e frumos, dar emoțiile nu l-au descoperit încă. Și nici nu o vor face, dacă am eu ceva de spus în legătură cu asta.

De risc. Când unul joacă pe bursă propria lui viață, iar celălalt cumpără proprietăți.

Le trecem cu vederea până când ceva se rupe și nu mai poate fi reparat nici cu slujbe. Then we rewind and start again.

Advertisements