Tags

,

S: Morguefile

S: Morguefile

I luv you, guys, iar motivele pentru care vă iubesc sunt multe. Am un black book în care le „notez” și le scot la suprafață ori de câte ori am de-a face cu oameni care nu sunt ca voi. Vă număr pe degetele de la o mână, tops, dar nu cred că am nevoie de mai mult. Cumva, faptul că existați mă face să mă uit la lume cu ochi optimiști. Despite everything. And everyone. 🙂

Îmi place că știți ce îmi trebuie, fără să vă spun. Că îmi acceptați ideosincraziile, nebuniile, muzicile, cărțile și obsesiile, chiar dacă nu le înțelegeți. Că sunteți suficient de duși cu capul [or gay] să îmi trimiteți mesaje cu ”astăzi să fii mirifică, ne-am înțeles?!”. Că îmi soluționați dilemele morale ca nimeni alții sau pur și simplu mă luați în brațe când am nevoie. Că m-ați iubit cândva.

Îmi place că mă tratați ca pe un egal, chiar dacă port fustă. Că îmi spuneți „termină cu prostiile” atunci când exagerez și trebuie să termin cu prostiile. Sau „vezi că asta nu e lady like, nu fii muiere de la țară”. Că mă ascultați chiar dacă, again, nu înțelegeți, și că nu vă e teamă deloc că vorbesc mult. Că țineți minte ce vă spun.

Îmi place că sunteți în stare să luați o decizie, fără să vă gândiți 5 ani. Bună, proastă, nu contează… Că știți să tranșați lucrurile elegant, să tăiați nodul gordian, și nu le faceți pe femei să sufere mai mult decât este absolut necesar. Că nu vă mințiți pe voi. Sau că nu prea mințiți în general.

Vă iubesc pentru că știți, fără să vă spună nimeni, să oferiți o mână de ajutor. Și nu doar mie. Chiar dacă altruismul nu mai salvează societatea multilateral dezvoltată și e mai bine să plângă mamele altora decât ale voastre. Chiar dacă cică e bine să lovești când omul e căzut și nu se poate apăra.

Vă iubesc mai mult când sunteți some awesome fucking gentlemen.

Când nu grăbiți pasul în așa fel încât eu să merg la doi metri în spatele vostru, pentru că trebuie să îmi amintesc mereu locul femeii în societate. Când nu mă faceți să mă simt ciudat punându-mă să vă aștept cu cafeaua comandată pe masă, dacă ajung înaintea voastră [lucru care mă obligă să întârzii], ca să nu pierdem timpul cu prostii, ce dracu’, it’s not like you have to be nice. Sau, mai rău, if in a relationship, cu o friptură la cuptor, că psihologia nu ține de foame [mulțumesc deci pentru „nu avem de mâncare? Mergem la restaurant.”]. Când stați de vorbă cu mine în cârciumă și aveți [nu știu prin ce minune] grijă să vă dați haina jos de pe voi, nu pentru că o să stăm mai mult de 15 minute acolo, ci pentru că în alea 15 minute, din respect, you will give me your full fucking attention, deși o să debitez numai prostii.

Vă mai iubesc pentru că vă dați peste cap să știți că sunt în siguranță [deși uneori asta înseamnă să conduceți mașina slightly inebriated 😀 ]. Când nu trebuie să vă explic cum prietena mea din copilărie a fost luată de lângă mine și violată la 11 ani, și un sat întreg a asistat într-o cretinătate mută la asta, for which reason mie mi-e frică noaptea singură pe stradă.

Vă iubesc, dacă e posibil, și mai mult, când nu-mi explicați că 36 de ani înseamnă că sunt expirată, doar pentru că voi vă simțiți sunteți așa. Când nu faceți glume proaste absolut, dar absolut cretine, din dorința de a-i impresiona pe alții și a fi validați de ei. Hell, când nu vreți să mai impresionați pe nimeni, pentru că voi știți deja cine sunteți.

And in the end, vă iubesc pentru că lucrurile nu sunt ciudate între noi și nu ne ascundem după copac. Vouă pot să vă spun „te quiero, puta” ”te iubesc de nu mai pot” fără ca asta să însemne nimic altceva decât că vă iubesc and I find you endearing, într-un fel foarte masculin. Fără să vă simțiți ca și cum ați purta fustă [deși uneori sunteți metrosexuali și purtați roz 😀 ].

Sunteți defecți uneori. Alteori de-a dreptul delicați. Vorbiți ca la ușa cortului [which, for me, e ceva]. Știu multe [multe] detalii despre viața voastră, inclusiv aia sexuală, but then again, și voi știți prea multe despre mine. Sunteți încăpățânați, unii faceți ca naiba la beție, aveți și voi idiosincrazii.

Dar când spun „bărbat pe bune” mă gândesc la fiecare dintre voi. Și la faptul că e mult prea refreshing să nu trebuiască să pretind că sunt a manly woman, deși se știe că pot fi. Cu voi totul decurge natural, fără sforțări, fără judecăți, fără tâmpenii. Cu voi nu e ca atunci când vorbești cu un buștean cu o inteligență emoțională pe măsură. Iar vouă vă este natural să fiți nice by default, nu doar în prezența unui stimul motivator. Which gets me all mushy inside.

După cum spune o prietenă deșteaptă și frumoasă, „așa se face viața. Din oameni mari și lucruri mici care se întâmplă în zile oarecare și în momente în care ai senzația că toate ușile sunt închise.”

Fact: știu bărbați oameni mari și cu adevărat mișto. Se cuvine să îmi reamintesc de asta și să spun „mulțumesc”. Vă iubesc, mă. De mor. 🙂

Advertisements