Tags

Source: overnightsuperstar.blogspot.com

Source: overnightsuperstar.blogspot.com

I formally declare că vreau să dețin această categorie pe viață. Me and me alone, so hands off. Pentru că #whipit face parte din my oh-not-so-secret masterplan de a scoate biciul din sertar și a-l pocni (măcar) ori de câte ori ceva anormal îmi e servit drept normalitate, drept common sense, drept „știm că e o tâmpenie, aberație, cretinătate chiar, da’ asta e, vrem să ne integrăm social și să ne placă toți”. Ca să nu devenim sociopați ca tine. Gen. 😀

Problema nu e că aș fi socio-, socio-, astaaaa, cum îi zice, ci că îmi plac oamenii care înțeleg ridicolul unor situații și fac eforturi să le evite. După cum nu mă omor după alții care merită să li se arate biciul din când în când, tocmai pentru că au ce le trebuie să se distanțeze de turmă, dar nu o fac nici picați cu ceară.

Nu mai fiți bovine, mă, nu mai fiți, vă rog io… Măcar pentru faptul că turma vă răpește prea multe șanse de a fi voi înșivă. Iar „voi înșivă” ăsta e chiar frumos uneori… Și mă întristați rău.

Pop psychology aside, #whipit este atunci când (urmează o listă):

  • te tencuiești prea mult și te îmbraci like crap când ieși în lume la 10 dimineața. Mie mi-a zis un bărbat demult, demult, că totul stă în ce ascunzi, nu în ce arăți. Oi fi eu HB (= hoașcă bătrână pentru neinițiati), da’ am ținut minte. Sărut mâna, conașule! ❤
  • te duci să pupi icoane, îți faci 7 cruci de câte ori treci pe lângă biserică, cât mai mari, ca să se vadă credința, și după aia uiți exact ce e mai important. Toleranța, frate. Să nu judeci pe nimeni la modul categoric. Să nu faci rău intenționat. Să încerci să fii bun just for the fuck of it, chiar și cu ăia care nu merită. Să nu discriminezi. (Eu nu mă duc la biserică, if it matters. 😛 )
  • citești tâmpenii. Și da, nu am uitat că-s snoabă și că nu le recomand altora ce să citească, dar ziarul Ring de la metrou chiar nu e „the shit of information in a nutshell”. Și care e faza cu „să luăm 5 ziare la fel, nu unul?”. Next, mi-e foarte greu să explic de ce trebuie să stai deoparte de unii autori, în loc să mă bucur că citești. O să mă abțin. Dar nu mai citi tâmpenii… Există unii oameni care scriu așa de frumos încât te doare sufletul, jur. Nu e păcat să rămână tocmai ei necitiți? 🙂
  • faci un potpourri (potpuriu în română îmi sună oribil) din opinii împrumutate de la alții și, mai ales, nevalidate de propria judecată. Mai ales când te duce capul. #whipit maxim pentru asta.
  • pui botul la ultima chestie cumpărată de vecinul, cumătrul; noul tău loc de trăit în week-end e mall-ul, iar ultima țoală din vitrină pare cea mai faină chestie după prima pogorâre a lui Hristos. Și ce de lucrușoare, și ia uite ce mobilă și-a luat ăla… Da’ ce mașină… Și i-au mai crescut trei perechi de… Btw, cel mai mișto (concept de) mall din România e la Iași. Asta așa, just FYI.
  • and finally, mi se pare că merită să pocnim din bici atunci când turma îți dictează ce să simți, ce să vrei, ce să faci. Și tu o lași.

Briefly, ca să ne înțelegem de ce vreau să pun stăpânire pe hashtag-ul ăsta, #whipit e atunci când vrei mult și prost, în loc de puțin și bun. Indiferent dacă e vorba de ce-ți bagi în cap, în suflet sau în inimă.

Și mda, urmează și my personal #whipit list, pentru că-s mai groaznică decât toți, and I took it to a different level. Stay tuned. Gen.

Advertisements