Tags

, , ,

Deci io (io!) nu citesc cărți pentru că le citește toată lumea bună. Io (pfuuuaaaaaaaaaaai) sunt „cultă în cap” și îmi aleg singură lecturile și momentul la care se petrec ele. Nu citesc cărți cu Doamne-Doamne din principiu (ca să nu mă enervez) și mă feresc cât pot de mult de autori de duzină, mâncați pe pâine de poporul român. Care este.

Eu nu (mai) primesc recomandări de cărți de ceva vreme, pentru că nu mai suport să aud „cum, nu ai citit…?!” 😀 Eu nu mai dau banii de rată (azi rată, chirie acu’ 15) pe cărți, căci oricum 99,99999% dintre bărbați citesc 2 cărți odată la un cincinal și chiar nu mai are sens să mă dau deșteaptă, căci am auzit că dăunează grav sănătății mintale și vieții sexuale.

Mă încăpățănez, nu pricep de ce, să le bag altora cărți și autori pe gât, though… (deci apologies pentru Safran Foer, Tolkien, Terry Pratchett și Bukowski, y’all 😛 ). Mă încăpățănez să le cumpăr cărți, uneori fără motiv, doar pentru că îmi imaginez eu că le-ar plăcea, mai ales dacă au bufnițe pe copertă… Anyhow, anywho and overall, sunt o snoabă a lecturilor (când nu sunt snoabă just because I can).

După acest self-deprecating pamphlet, căci este un pamflet, iar eu nu sunt chiar atât de Fulga încât să îi spun creștinului ce să citească (deci liber la bibliotecă), revin la vechea meteahnă și zic DECÂT atât: citiți „Cimitirul” lui Teleșpan, vă rog io mult. (De care snoaba de mine s-a apucat oricum abia după ce-a citit un interviu cu omul, btw, nu mai devreme, nu mai târziu.)

Why the fuck so? Adică why the fuck mă trezesc eu critic literar peste noapte, când la funky town Slatina biblioteca e în paragină de pe vremea lui Ceașcă? Păi…

  • pentru că omul are umor. Și io m-am cam „plicti” de tragedii în filme, de comunism în filme și cărți, de gustul amar al eșecului și regretului în cărți, de poporul român verde ca bradul șamd.
  • pentru că dacă sunteți ca mine, și aveți ore întregi (ore) în care vreți să vă băgați și să vă scoateți chestii (de nervi), omul vă rezolvă negreșit. Tare și apăsat.
  • pentru că personajul lui Teleșpan (Adrian Green) e gay (ca și Teleșpan for that matter) și dacă aveți prieteni gay pe care îi iubiți mult, mult, veți vrea să îi înțelegeți mai bine.
  • pentru că e prima lui carte și e bună, chiar dacă beauty is in the eye of the beer/Cuba Libre – holder.
  • pentru că are câteva pagini de dialoguri din ălea… mișto, mișto rău, gen tennis match între Agassi și Sampras.
  • pentru că lui Green îi place muzica. Și pentru că după vreo 50 de ascultări ale unei melodii devine atent și la versuri. 😀
  • pentru că e „inspired by truth. Powered by imagination”.
  • și pentru că are cea mai mișto dedicație, pe care mă încăpățânez să o redau aici, că de-aia mi-am făcut blog, să fiu owner pe o plantație numai a mea: „Lui Marius. Pentru tot. Lui Vero. Pentru început și restul. Muzicii. Bunicului meu, Ion I. Familia o să aprecieze maxim că i-am dedicat o carte cu muie, pulă și căcat.” 😀

Și, evident, pentru că am zis io, iar eu sunt, as self-declared apriori, „cultă în cap”. Mda, nu o citiți dacă vă jenează „ușor” argoul. Și nu o citiți nici dacă, bărbat fiind, v-a deranjat când alt bărbat v-a pus, vreodată în viață, mâna pe fund. Gen. 😀

Altfel, Teleșpan ia, în ianuarie, A+. Pentru efort și implementare. Ești tare, ma’ man.

P.S. Nu mă întrebați unde se găsește cartea, pe bune… 😐 Sunt sigură că, vorba unui autor îndrăgit (Coehlo, gen), universul va conspira în așa hal încât dacă veți vrea, veți da peste ea.

Advertisements