Tags

, , , ,

În clasa a cincea primele două casete în posesia-mi au fost Dire Straits (cultă de mică, ce pot să fac?!). Și Roxette.

Într-a șaptea scriam în oracolul unei colege că mie îmi place rap-ul. 🙂 Asta pentru că tipul de care eram îndrăgostită semăna cu Vanilla Ice Ice Baby, Come oooon. Nu mai seamănă.

Am trecut la un moment dat și prin faza casetelor video (cronologia îmi scapă puțin) și „nothing’s gonna change” nimic ca Glenn Medeiros. Sau Rick Astley. Varză mai eram…

În liceu, 3 ani am pupat (pupat, rog onorata asistență să ia în considerare acest lucru…) toate posterele cu Bon Jovi găsite prin orașul Slut Tina, și-am scris pe bănci Axl Rose (no worries, băncile au fost curățate, drept pedeapsă, cu propria mea mână și sub atenta supraveghere a profei de fizică. O tipă foarte cool altfel). Asta pentru că Răzvan era ”roacher” și avea părul lunguț și eu puteam să-l desenez din memorie. Onorata asistență să-și mute puțin focusul pe „desenez”. Și pe rock, tăticu’. Căci aici bat la fund VH1 și MTV combined.

În facultate aveam niște mișcări fenomenale pe Push It, Salt N Pepa. Chiar și eu mă mir ce era în capul meu și de unde atâta curaj să execut mișcările alea în public. Pe vremea aia nu aveam bani de alcool, deci totul era simțire. 🙂

După aia cred că a urmat o pauză, nu mai știu pe ce-am dansat pe la nunți, botezuri și cumetrii. Chiar îmi scapă playlist-ul.

A urmat o perioadă franțuzească și de guitarra espanola, dar am mai zis că dacă eu, vreodată, ceva, orice, pe muzică franțuzească it will be too soon. TOO SOON. La vie en rose a murit la oraș. Într-o garsonieră. La pachet cu romantismul prost înțeles.

True musical education began later. La dispoziție: un mentor fascinant. Și sete de a descoperi. Amorphis, Tiamat, Anathema, Amon Amarth, Summoning, Dream Theater, Opeth. All the concerts. All the lyrics, toate albumele ascultate imediat ce apăreau pe net. Lacuna Coil. Cradle of Filth (the melodic part, nu blestemățiile… :D). Eluveitie. Epica. În mintea mea sunt aranjate toate alfabetic.

Acu’ servesc alternative rock pe pâine. Ce-a rămas nebifat din trecut.

Mie nu o să-mi iasă să fiu un asemenea mentor pentru oricine altcineva. Never.

Deși mă gândesc că degeaba vrea profesorul, dacă elevul nu intră în categoria „dacă doriți și aveți disponibilitatea”.

Pentru că până și muzica cere disponibilitate. Nu auditivă, ci emoțională. 🙂 Period.

Advertisements