Afect. Stare emoțională puternică, cu evoluție violentă și de scurtă durată. Reacție emotivă puternică și scurtă. Denumire generică pentru stările sau reacțiile afective; totalitatea stărilor psihice de natură senzorială, emoțională și sentimentală.

Cam așa e definit în dicționar.

În cartea mea e definit ca toate chestiile care mi se întâmplă când sunt implicată emoțional. Când vreau prea mult de la omul cu care sunt și el nu are de unde. Prea mult de la omul cu care îmi imaginez că vreau să fiu.

Prea mult și prea repede de la viață. Prea greu.

„Simț enorm și văz monstruos”. Cam așa sunt. Prea mult afect. Prea mult control în situații când controlul nu are ce căuta. Prea multă simțire în loc de detașare. Prea multe încercări de a influența lucruri, oameni și situații asupra cărora nu exercit o influență altundeva decât în capul meu.

Așa că mi s-a năzărit că pentru a fi mai fericită (dar ce zic eu mai fericită, mai liberă), trebuie să fac o pauză de afect. Să simt „nimic” spre ”deloc” și să reînvăț ce îmi trebuie. Să renunț la emoții (nu, nu la toate, că doar nu-s psihopat… yet).

Dar am pe listă dragostea de amorul artei, păsatul de oameni nepăsători, sexul din dragoste, din milă, din neputință. Declarațiile de amor la ceas de seară. Ținutul lumii aprinse când trebuie să economisim curentul. Trăitul în trecut.

Și alte bălării inutile, care au devenit deja un balast. Balast de care, dacă nu scăpăm, va scufunda corabia. Și cum nu am luxul să îmi iau catrafusele să plec în lume, schimb foaia.

Deci, câteva luni, de execițiu, pauză de afect. Simplu ca „bună ziua”. Și ușor de pus în practică.

O să imi iubesc doar familia, prietenii, muzica, dansul, tequila si sexul de dragul sexului. Vaaai, dar ce bine presimt că mă voi simți. 😀

Advertisements