E unu’ noaptea și nu pot să dorm.

Vecinii mei urlă. Urlă, urlă și se ceartă. Uneori (încă) mă miră că oamenii mai stau împreună când nu mai au nimic de împărțit… Când nu mai există ceva, acolo, un foc micuț, micuț, peste care să mai arunci niște lemne, să te mai încălzești nițel.

El îi urlă ei: “Știi ce ai făcut când te-am sărutat prima oară? Te-ai șters la gură. Și te miră că lucrurile merg așa și că suntem în situația asta când amintirea ta despre primul nostru sărut e că nu știai cum să te ștergi la gură mai repede?”

Da, frate, totul e în sărut. E o chestie probată. Inclusiv de vecini.

Acum vom asista la împărțirea mobilelor. Cheers! 😐

 

 

 

Advertisements