Source: Morguefile

Source: Morguefile

Mă întrebi dacă mai sunt supărată pe tine. Like… “still mad at me?”. După atâta timp. Și nu știu cum să-ți răspund, căci răspunsul e foarte nuanțat… As always. Dincolo de faptul că nu prea înțeleg ce vrei.

Da, mai sunt.

(1) Pentru că încă nu mă lași în pace după, repet, atâta timp, și vii cu chestii din-astea. Pentru că nu ințelegi că nu se poate și cu sufletul în rai, și cu dânsa-ntr-însa (și aici ai avut mereu o problemă, work on it, for fuck’s sake…). Pentru că nu putem să fim și buddies și (sort of) exes. Nu se poate, pur și simplu. Știi bine asta. Nu trebuie să funcționeze la fel cu toate femeile. Nu trebuie să funcționeze așa cu mine.

(2) Pentru că pur și simplu toată scoaterea ta din capul meu a fost un proces. Greu, frate, greu. A însemnat timp și bani. Și chiar dacă nu mai simt nimic pentru tine, mă gândesc că my return on investment nu trebuie să fie ăsta.

(3) Pentru că nu mai avem nimic de împărțit. Decât dacă vrei să vorbim de cărți, metal, muzică în general, politică și să facem împreună teste de etică și morală.

(4) Pentru că mi-ai ridicat standardele prea sus, mult prea sus. Grrrrrrr…

(5) Pentru că metroul ăsta nu se mai construiește odată, ca să nu te mai văd every fucking week.

Nu, nu mai sunt. Uneori chiar simt că te iubesc mult (într-un fel absolut frățesc, așaaa :P)…

(1) Pentru cât m-ai ajutat să cresc. Pentru toată muzica pe care am ascultat-o și învățat-o cu tine. Pentru toate cărțile pe care le-am descoperit datorită ție (cred în continuare că “Zilele regelui” rămâne o chestie absolut fenomenală, chiar dacă în carte moare o pisică… :P).

(2) Pentru că m-ai învățat că rușinea nu ajută, dimpotrivă. Ai desăvârșit un proces care trebuia desăvârșit. Din toate punctele de vedere. Acum e mult mai ușor to just grab it and go. Acum e mult mai ușor să fiu eu însămi.

(3) Pentru că acum știu ce înseamnă to meet your match. That my match happened to have the emotional intelligence of a log, e altă poveste. Dar nimeni, nimeni, niciodată, nu o să mai atingă toate colțișoarele… Și asta e bine, pentru că trebuie să păstrez o parte din mine numai pentru mine, mă, m-.

(4) Pentru că nimeni nu o să îmi mai cumpere Sorescu și “La lilieci”. Și pentru că nu o să mai citesc cu nimeni la unison, din aceeași carte, așa cum am făcut-o cu tine.

(5) Pentru că nu o să mă mai regăsesc pe mine în altcineva așa cum m-am regăsit în tine. (În paranteză, asta spune multe despre mine…)

So, you see, e greu de spus. Mereu sunt nuanțe la mijloc. Mereu lucrurile sunt gri, în loc să fie albe sau negre… 🙂

Let’s agree to leave it like it is. 🙂  Please.

 

 

 

 

 

 

Advertisements