Tags

, ,

…uniți-vă. Eu vă aștept în București pe dreapta. 😐

Mă găsiți în prima cafenea care oferă o mâncare caldă, cu urechile țiuind de foame și oboseală, repetând o greșeală pe care o fac de ani de zile: pierzând timpul făcând terapie. Io nu mă învăț minte nici cu slujbe…

Pacientul nu pricepe (deci nu, nu și nu) că terapeutul nu poate lua deciziile pentru el. Și că nici nu vrea, pen’ că lucrurile sunt simple în realitate. Pacientul nu vrea să înțeleagă că terapeutul nu este mamă, iubită, soră (nici măcar medicală) sau “pisălog” cu “ceferticat”.

Terapeutului îi este foame, căci n-a mâncat toată ziua, și-ar vrea ca pacientul să fie mai empatic. Aș, soro, da’ de unde… Pacientul îi mănâncă, neinvitat, din mâncare. Și îi bea apa. 😀 WTF?! Chiar pe toată.

Terapeutul crede că a venit momentul să înțeleagă (după 750 de repetiruri de acest gen) că e cam masochist și să înceapă (măcar) să taie factură și chitanță, ca să nu-și piarză de tot mințișoarele.

Am citit pe undeva că asta e the song of recovering masochists. 😛 Deci e momentul pentru o dedicație. This is to familiarity, which truly breeds contempt.

 

 

 

Advertisements