Când nu fac liste, fac obsesii. 🙂

Problema e că ele, obsesiile, se lipesc de mine. Și nu mai vor să plece, nici măcar un week-end la părinți. Mai ales dacă ele, obsesiile, sunt extrem, dar extrem de culte în cap și au venit din provincie la facultate să se facă profesoare. 😀 Sau mai rău, inginere. Desigur, aberez.

Pratchett. Gaiman. Black Keys. (recent)

Chestiile ciudate. Like poza asta, pe spatele unui scaun.

It's not Lupus

Și oamenii, frate. I am a sucker for good, nice people. Unii sunt de-a dreptul mișto. Au darul ăla de-a face lucrurile suportabile. De a-ți spune “your friendship is enough”. Când o să cresc eu mare (și-o să mă opresc din visare, pam pam) … om mă fac.

It may not be Lupus. S-ar putea să fie doar un caz de “nu-mi revin din mirare când se întâmplă chestii și oameni”. That kinda keeps me alive sometimes. Și când nu sunt Bridget, sunt Alice în Țara Minunilor. 😀

Alice laughed. “There’s no use trying,” she said: “one can’t believe impossible things.”
“I daresay you haven’t had much practice,” said the Queen. “When I was your age, I always did it for half-an-hour a day. Why, sometimes I’ve believed as many as six impossible things before breakfast.

 

Advertisements