Tags

Mda, mah, stiu ca e al treilea post al zilei, shoot me… 😛

Dar…

Azi dimineata am alunecat pe scarile de la metrou si mi-am prins piciorul intr-un fel foarte special sub mine. N-am rupt niciun deget de data asta, desi aveam experienta de anul trecut.

Insa mi s-a parut absolut, dar absolut bestiala, chestia care a venit la pachet cu cazatura.

In fata mea pe scari coborau doua persoane, care, culmea, s-au intors si mi-au sarit in ajutor imediat ce am cazut. (Note to self: sa fac si eu asta in viitor for a complete stranger, to repay the favour).

Pentru ca nu puteam pune piciorul jos, nu mai zic la loc in pantofu’ cu toc (da-i-as foc!), domnul care se oprise a ingenuncheat si pret de 5 minute si ceva (pe ceas!!) mi-a facut masaj la picioru’ beteag. 5 fucking minutes!! 🙂 Un om care nu ma cunostea…

La un moment dat l-am intrebat “da’ va pricepeti, lucrati in domeniu?”, gandind ca minim a facut cursuri de tehnician dentar… :D. “Nu, doamna, sunt ospatar…”. Si-n gluma: “va gandeati dumneavoastra ca o sa incepeti ziua cu un barbat in genunchi facandu-va masaj la picior?”

Nu, stimate domn, nu ma gandeam… 😛 Nu ma gandeam ca m-ar fi ajutat cineva, de altfel, ca, deh… Am aflat dupa aceea ca masajul nu e indicat, dar nu asta conteaza. Saru’ mana de ajutor si sa stiti ca nu ma asteptam deloc. 🙂

Intr-un Bucuresti aiurea, dintr-o Romanie (chipurile) si mai aiurea, cineva, un necunoscut, a dat dovada de atata bunavointa, incat sa-mi faca masaj la picior pe scari, la metrou Politehnica. (Note to self: sa imi fac mereu pedichiura mumos :P)

This is priceless… pur si simplu.

Si-apoi mesajele si telefoane de grija. Raman de fiecare data gura-casca (in sensul bun) cand ma suna sa-mi verifice starea oameni la care nu ma asteptam…

People… reusiti sa ramaneti importanti si sa supravietuiti (ca specie) doar pentru ca nu incetati sa uimiti…

Si gata, gata, ma duc sa-mi bag piciorul prin vreo punga de legume din congelator. Again.

Advertisements